TEATRUL ODEON gradinile groazei

TEATRUL ODEON BUCUREŞTI – 2011

GRĂDINILE GROAZEI

de Daniel Call, traducerea Victor Scoradeţ

cu Ioana Flora, Ioan Batinas, Antoaneta Zaharia şi Marius Damian

un specatcol de Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc

„Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc sunt, fără urmă de îndoială, exponentele unui stil regizoral extrem de interesant. Fiecare montare a lor este rezultatul unui interes major pentru un univers dramatic sau pentru o temă, astfel fiecare spectacol conturează o dezbatere serioasă, profundă, gravă. Aşa s-a întâmplat şi cu “Amalia respiră adânc”, “Cui i-e frică de Virginia Wolf?” sau “Iadul este amintirea”. De această dată, meritul lor principal este acela de a ne face cunoştiinţă cu un dramaturg interesant, din spaţiul german. În plus, cele două realizatoare au găsit şi distribuţia ideală (chiar dacă Ioan Batinaş este uneori copleşit de propunere.

Dar are circumstanţe atenuante căci interpretează cel mai dificil personaj din scenă, cel mai greu de apucat şi de susţinut). Antoaneta Zaharia (o explozie de talent, mijloace surprinzătoare, adevăr, interpretare curată, farmec), Ioana Flora (incredibilă forţă în gestionarea stărilor, de la femeia dulce şi un pic snoabă la comandantul unei armate cu un singur recrut, fără milă sau scrupule), Marius Damian (o harnică ludicitate, excelentă mobilitate mentală şi un tare bun coleg, căci niciodată nu ia prim-planul celorlalţi trei parteneri din distribuţie).” Răzvana Niţă, PORT.ro

„Conflictele psihologice, abia mocnite la început, prind contur din ce în ce mai clar, iar lupta cu duşmanul devine făţişă. Spectacolul prezintă cu ironie amară relaţiile dintre personaje, devenite la un moment dat simple instrumente ale meseriei lor, comunicarea transformându-se într-un dialog al surzilor. Fiecare acaparează în mod fals o conversaţie, care este de fapt un colaj de monologuri independente.

Situaţia de comunicare scapă de sub control din ce în ce mai mult, la început prin nonverbal şi paraverbal, pentru ca, apoi, verbalul să devină o armă de luptă contra inamicului. Piesa arată într-un mod extrem de convingător ce înseamnă invadarea vieţii celuilalt şi consecinţele nefaste ale lipsei de măsură..” Alina Boboc – Cronica Româna

„La „Grădinile groazei”, spectacolul Marianei Cămărăşan şi al Alexandrei Penciuc de la Odeon, cu un ochi râzi, cu unul plângi. Asta pentru că există un comic de situaţie foarte natural conturat, cei patru actori fiind aleşi perfect pentru ilustra dihotomia sat – oraş, dar, în acelaşi timp, mesajul este unul foarte dur: simple certuri între familii pot să degenereze în adevărate tragedii. Tensiunea psihologică este atât de puternică, încât poate că ceea ce se întâmplă în spectacolul realizat după piesa dramaturgului german Daniel Call, tradusă de Victor Scoradeţ, ţine mai mult de domeniul tragicului decât de cel al absurdului.” Silvia Dumintrache – bookaholic