STUDIOUL CASANDRA – 2007
UNIVERSITATEA DE ARTĂ TEATRALĂ ŞI CINEMATOGRAFICĂ IL CARAGIALE BUCUREŞTI
– examen de licenţă – un spectacol găzduit de
TEATRUL ACT, TEATRUL NOTTARA Şi GODOT GAFE-TEATRU – BUCURESTI
CUI I-E FRICA DE VIRGINIA WOOLF?
de Edward Albee – traducerea Ionut Grama
cu Florina Gleznea, Ionuţ Grama, Sînziana Nicola, Emil Măndănac
un specatcol de Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc
SPECTACOL NOMINALIZAT LA UNITER 2009 PENTRU CEL MAI BUN DEBUT
Florina Gleznea pentru rolul Martha şi Ionuţ Grama pentru rolul George
SPECTACOL PREMIAT LA GALA ABSOLVENTILOR – CASANDRA 2007
Florina Gleznea şi Sînziana Nicola – Premiul pentru Interpretare Feminină
Ionuţ Grama – Premiul Special al Juriului
Se spune despre textul lui Edward Albee, Cui i-e frica de Virginia Woolf?, că nu poate fi jucat de actori tineri, din cauza vârstei înaintate a personajelor. Şi totuşi, cine s-ar fi gândit ca revelaţia stagiunii trecute a Studioului UNATC Casandra va fi un spectacol făcut pe acest text şi interpretat de patru absolvenţi, a căror medie de vârsta depăşeşte cu puţin douăzeci de ani?!
Mai mult decât atât, spectacolul se joacă în cutie italiană, într-o cheie realistă, şi se face “vinovat” prin asumarea totala a unei forme elegante şi arogante de impostură. Brecht l-ar fi detestat. Cum ar fi iubit celebrul maestru al distanţării un spectacol în care câţiva “puşti” reusesc sa tina timp de aproape trei ore o sală întreagă cu sufletul la gură şi să o facă să creadă (atenţie, fără peruci şi machiaj) într-o poveste pe înţelesul adulţilor, povestită de cei tineri.
Cine a văzut Cui i-e frica de Virginia Woolf? a trăit o experienţă rară: aceea când publicul participă intens la tot ce se întâmplă pe scenă. Relaţia spectacol-spectator devine aici una foarte intimă. Ca într-un idilic cadru elisabetan, publicul întreţine o relaţie afectiv zgomotoasă cu cinismul feroce al lui George (crud om, dar le zice bine!), cu exuberanţa Marthei (ah, ce femeie depravată!), cu vanitatea lui Nick (un nesuferit!), si cu zbenguielile imature ale lui Honey (săraca de ea!).
Ritmul este unul ciclotimic, tristeţea si umorul merg cot la cot, spectacolul urcă de multe ori ca un montagne russe pana la cote maxime emoţionale şi se prăbuşeşte apoi într-o linişte şi o melancolie zdrobitoare.
Unul dintre actori (Ionuţ Grama) este şi cel care a tradus textul, imprimându-i o vitalitate pe care vechea tălmăcire nu o avea. De aceea, propunerea regizorală a Marianei Cămărăşan este cu atât mai fertilă: termenul cel mai potrivit pentru a descrie aceasta stare este cel de “libertate”. Libertatea de a improviza şi libertatea de a te mişca şi de a vorbi în scena fără pudoare şi inhibiţii.
Cui i-e frică… e un spectacol viu tocmai din aceste motive. Scena palpita permanent de energie, dar nu acea energie isterică, specifică multor actori tineri, ci un dinamism potentat de spontaneitatea, intuiţia şi inteligenţa acestei distribuţii. George (Ionuţ Grama) şi Martha (Florina Gleznea) sunt cei care duc lupta, pagubele colaterale sunt Nick (Emil Măndănac) şi Honey (Sînziana Nicola).
Pe Florina Gleznea am văzut-o în patru reprezentaţii diferite in rolul Marthei şi niciodată n-a fost la fel, dar în acelaşi timp a fost mereu, într-un mod extraordinar, Martha. Ionuţ Grama are genul de histrionism şi inteligenţă, scenice, care te acaparează din primele minute, date ce l-au ajutat de multe ori sa devină centrul de greutate al tabloului şi să amplifice mult ritmul spectacolului.
Sînziana Nicola reuşeşte un rol foarte bun, dând culoare unui personaj mai degrabă plat, cum este cel al lui Honey, pendulând mereu între o graţie infantilă şi un erotism ingenuu. În rolul lui Nick, Emil Măndănac exploatează fermecător şi subtil acel punct zero al interpretării, evitând orice fel de stridenţă şi distanţare de sine.
Scenografia Alexandrei Penciuc este în prima fază una exclusiv realistă: un interior comod şi lumint blând, separat de public în mod ingenios printr-un cordon de sticle şi cărţi care servesc drept bibliotecă şi bar. Ulterior, în fundal, apar câteva panouri pe care sunt desenaţi în mod schematic copii (sau, mai bine-zis, matrice ale unor copii), acoperiţi de pete mari roşii de culoare.
Efectul vizual este puternic şi strâns legat de trama (sau drama) piesei, având, în acelaşi timp, si un rol decisiv în diluarea naturalismului impus de text. Frumuseţea acestui spectacol stă şi în hibrida fuziune a stilurilor, în uşurinţa cu care se produc devieri esenţiale de la registrul realist spre un nivel de expresie mult mai nuanţat. Cui i-e frică de Virginia Woolf? nu se mulţumeşte să concureze realul şi să limiteze spaţiul de imaginaţie al spectatorului, ci tinde să dizolve realismul brut în favoarea unei teatralităţi cu accente lirice, ce nu mai constrânge scena doar la statutul de tribuna pentru actor, ci devine ea însăşi semn teatral, parte organică a spectacolului.
In loc de o concluzie sentimentală, prefer una pragmatica: spectacolul Marianei Cămărăşan merită din plin sa pătrundă în stagiunea oricărui teatru din Bucureşti. Daca acest lucru nu se întâmplă, cronica mea ţine loc de in memoriam.
CUI I-E FRICĂ DE VIRGINIA WOOLF? – IONUŢ SOCIU – REVISTA CUVÂNTUL
CRONICI
Nimic despre huiduieli, cîte ceva despre aplauze – Răzvan Penescu – liternet
Cultura – Festivalul Naţional de Teatru – Monica Andronescu – Ziua
Cui i-e frică de Virginia Woolf? – Cristina Rusiecki -Revista Cultura
Riscurile meseriei – Alice Georgescu – Ziarul financiar
Succes teatru „sold out“ – Simona Chitan – Evenimentul zilei
De ce mergi la teatru? – Voicu Radescu – B24fun
Cui i-e frică de boogie? – Anca Hatiegan – Tribuna
Box in cuplu – Mihaela Michailov – Sapte Seri
Cui i-e frică de Virginia Woolf? – Tom Sellar – Editor Revista Theater Yale University SUA
Teatru: Cui i-e frica de actorii tineri? – Metropotam
De la Casandra la Cannes – Ionuţ Sociu – Banii Noştri
Umorul are multe drame – Iulian Tănase – Academia Caţavencu
My way or the hyway! – Alin Cernencu
Coada de la pod – Andra Dumintrescu – Saptamina Financiara
Nu le e frică nici de Albee şi nici de Virginia Woolf! – Ioana Moldovan – Revista 22
Cui i-e frică de Virginia Woolf? – Ionuţ Sociu – Revista Cuvântul
Cui i-e frică de Virginia Woolf? – Nicolae Prelipceanu – România Liberă
Das einzige alternative theater rumäniens spielt immer noch im untergrund
Von Mirko Schwanitz – In den Katakomben Bukarests
http://www.youtube.com/watch?v=dfXqMhREaL4
– Studiou Casandra – Spectacol găzduit de Teatrul Act, Teatrul Nottara, Godot CafeTeatru
https://marianacamarasansialexandrapenciuc.wordpress.com/2012/09/06/cui-i-e-frica-de-virgina-woolf/
Nimic despre huiduieli, cîte ceva despre aplauze – Răzvan Penescu – liternet
http://galerie.liternet.ro/view_album.php?set_albumName=cuiiefricadevirginiawoolf
http://virginiawoolflaact.blogspot.ro/2008/01/despre-spectacol.html
Cultura – Festivalul Naţional de Teatru – Monica Andronescu – Ziua
http://letapopescu.wordpress.com/tag/mariana-camarasan/
Spaima de realitate. „Cui i-e frică de Virginia Woolf?“, la Godot Café-Teatru
Lacrimile din frigider de Răzvan Niță sursa: Port ro.
http://www.port.ro/pls/w/articles.article?i_area_id=3&i_topic_id=4&i_article_id=5495
Cui i-e frică de Virginia Woolf? – Cristina Rusiecki – Revista Cultura
http://cristinarusiecki.blogspot.ro/2008/11/indifnt-2008.html
Riscurile meseriei – Alice Georgescu – Ziarul financiar
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/riscurile-meseriei-3094542/
Succes teatru „sold out“ – Simona Chitan – Evenimentul zilei
Godot Teatru – Cui i-e frică de Virginia Woolf?
http://urbanthingsromania.blogspot.ro/2012/07/godot-teatru-cui-i-e-frica-de-virginia.html
De ce mergi la teatru? – Voicu Radescu – B24fun
Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee – 31 august, La Muse
http://www.tabu.ro/cui-i-e-frica-de-virginia-woolf-de-edward-albee-31-august-la-muse/
Cui i-e frică de boogie? – Anca Hatiegan – Tribuna
http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=11510
Box in cuplu – Mihaela Michailov – Sapte Seri
http://www.sapteseri.ro/ro/articole/box-in-cuplu/
Cui i-e frică de Virginia Woolf? – Tom Sellar – Editor Revista Theater Yale University SUA
http://www.teatrulact.ro/index.php/cui-i-e-frica-de-virginia-woolf/
Teatru: Cui i-e frica de actorii tineri? – Metropotam
http://metropotam.ro/La-zi/Teatru-Cui-i-e-frica-de-actorii-tineri-art0587654181/
De la Casandra la Cannes – Ionuţ Sociu – Banii Noştri
Cum supraviețuiește un spectacol de teatru
http://www.revista22.ro/cum-supravie539uie537te-un-spectacol-de-teatru-15433.html
Umorul are multe drame – Iulian Tănase – Academia Caţavencu
O seară cu glume şi jocuri la Godot Cafe-Teatru
http://www.cotidianul.ro/o-seara-cu-glume-si-jocuri-la-godot-cafe-teatru-189238/
My way or the hyway! – Alin Cernencu
woolf. virginia woolf
http://georgianae.wordpress.com/2012/05/07/woolf-virginia-woolf/
Coada de la pod – Andra Dumintrescu – Saptamina Financiara
Glume, jocuri si cruzime la Godot Cafe Teatru:Cui i-e frica de Virginia Woolf?
Mariana Cămărăşan despre tinerii regizori: „E păcat de toţi aceşti creatori care au nevoie doar de un pic de spaţiu să se manifeste”
Nu le e frică nici de Albee şi nici de Virginia Woolf! – Ioana Moldovan – Revista 22
http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=243
Lectura superficiala
http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/timp-liber/lectura-superficiala-96716.html
Când iluzia se confundă cu adevărul
http://www.ringincentrulvechi.ro/timp-liber/teatru/cand-iluzia-se-confunda-cu-adevarul-25914
Cui i-e frică de Virginia Woolf? – Ionuţ Sociu – Revista Cuvântul
http://www.cuvantul.ro/articol/?artID=12&nr=362
Cui i-e frică de Virginia Woolf? – Nicolae Prelipceanu – România Liberă
Cui i-e frică de Virginia Woolf?
Cand: Duminică, 19 August 2012
http://www.postmodern.ro/eveniment/cui-i-e-fric%C4%83-de-virginia-woolf
Das einzige alternative theater rumäniens spielt immer noch im untergrund
Von Mirko Schwanitz – In den Katakomben Bukarests
Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc 